De ce aşa şi nu invers?

Jurnalism sau provocare?

born2bewild — Thu, 02 Apr 2009 21:56:45 +0000

Nu sunt un mare fan al relatărilor legate de viaţa personală, dar dezbaterea din această seară ce a avut loc în cadrul evenimentului “Serile FJSC” la care, de altfel, am asistat, m-a motivat să îmi exprim punctul de vedere în ceea ce priveşte jurnalismul timpurilor noastre. Ce s-a întâmplat mai exact… Am vizionat filmul “Toţi oamenii preşedintelui”, după care invitatul serii, Robert Turcescu, a încercat să respecte tema dezbaterii (Responsabilitatea presei în România) şi ,în opinia mea, a fost “Mission Accomplished”. Acesta, a făcut o comparaţie între presa anilor ’70 din SUA şi presa zilelor noastre. Apropo, le recomand viitorilor jurnalişti ce nu au reuşit să ajungă azi la dezbatere să urmarească “Toţi oamenii preşedintelui”(All the President’s Men), din simplul fapt că e o lecţie importantă de “Cum trebuie practicat jurnalismul”. Presa la ora actuală ocoleşte subiectele cu adevărat importante, în favoarea “nikitismelor” dintr-o singură cauză, publicul. Părerea mea e că de la revoluţie încoace, publicul românesc a devenit din ce în ce mai infantil. Ce îi place tânărului de azi? Să râdă, să fie “pă trend”… şi cam atât. Dar, să revenim la responsabilitatea presei. Mass-media are ca principală responsabilitate informarea, dar şi educarea publicului, doar că aici intervine banul, veşnica problemă a umanitaţii, şi dorinţa deţinătorilor de trust-uri media de a face profit în primul rând şi apoi de a informa. Nimeni nu este obligat să urmarească Ştirile de la ora 5, postul OTV sau să citească Libertatea. Prin urmărirea acestor emisiuni sau prin citirea ziarelor de scandal, publicul încurajează acest tip de “jurnalism” şi nu înţeleg de ce jurnaliştii ar fi principalii vinovaţi ai acestei tendiţe a publicului pentru cei 3 S(sex, scandal, sânge). Am putea spune că mass-media e un “biosistem”: publicul influenţează producţia jurnalistică, patronul vrea profit şi ii face pe plac publicului, jurnalistul trebuie să cânte după partitura scrisă de superiorul său, iar produsul final… Doamne ajută. Poate că mă înşel, pentru că nu am experienţă şi sunt un amărât de student în anul I, dar revin la ceea ce am scris mai devreme şi spun că nimeni nu e obligat, de exemplu, să citească ce am scris. Citiţi ce vreţi, vizionaţi ce vreţi, dar nu uitaţi de respectul de sine. Nu cred că jurnalismul de calitate e pe moarte, e nevoie doar de o resuscitare şi de un public interesat de problemele sistemului în care trăiesc şi mai puţin de vieţile private ale concetăţenilor săi, un public care se respectă şi refuză orice formă de incultură.

A fost Dj Premier

born2bewild — Mon, 23 Mar 2009 22:39:57 +0000

Moment istoric pentru Ţara lui Dracula şi rapperaşii ce o locuiesc. A fost Dj Premier, un pioner ce nu mai are nevoie de nicio prezentare. În ciuda faptului că warm-up-ul a început destul de dubios, un Junkyard la locul nepotrivit şi o Dagga răsuflată din cauza căreia, să fiu sincer, am fost nevoit să ies pentru a lua o gură de aer, Zale au umblat puţin prin buzunarele celor din sală şi au reuşit să scoată o mare de mâini… Desigur, prietenii de la “Siguranţă şi încredere” nu au întârziat să apară şi ţin să le mulţumesc pe această cale pentru promtitudine. A reprezentat şi şcoala veche de rap, R.A.N.S, împreuna cu Dj Dox “Campionul” după care BOOM, BAM, GOD DAMN… The one and only: Dj Premier! S-a sărit, s-a spart şi s-au aruncat tricouri… Pentru câteva ore Brooklyn-ul anilor ’90 s-a mutat la Bucureşti. Tot respectul pentru Premo, care după concert a făcut poze şi a împărţit autografe până la ultimul fan. Aşadar, 22 Martie 2009, o zi istorică, demnă de povestit nepoţilor.

Românul… femeie uşoară

born2bewild — Sun, 22 Mar 2009 16:31:09 +0000

Hai să nu ne mai batem cu pumnul in piept că suntem naţionalişti… Suntem un popor de adormiţi, chiar dacă de 20 de ani formăm ansambluri corale şi cântăm “Deşteaptă-te, române!”. Din punct de vedere artistic stăm bine. Ei şi ce dacă n-am fost printre primii la Eurovision. Ce ştiu occidentalii aştia ce e aia muzică? Nişte răutacioşi… Dar, să revenim la mioriţele noastre. Românul, în involuţia sa, a suferit o serie de schimbări. De la un popor de ciobani, am devenit un popor de oi. Efectul de turmă primează. Din momentul in care păşim pentru prima dată pe lume, societatea îşi pune amprenta asupra noastră. Făcând abstracţie de lipsa de discernamânt a unui nou-născut, societea branduieşte tot ce prinde, copilul fiind nevoit să accepte o religie despre care nu ştie nimic. Din păcate, acest fenomen se manifestă worldwide. Pâna acum, evoluţia omului stă sub semnul întrebării. Ce se întâmplă dacă nu e botezat acel copil? Păi, să vedeţi… Se creează două tabere. Acuzarea spune că ori moare copilul, ori că, in cel mai bun caz, va avea o viaţă chinuită şi mai ştiu eu ce alte mituri. În cealaltă tabără aş dori să încadrez populaţia ce nu a primit acest botez. Aici, voi analiza strict la nivel naţional. Şi prima întrebare ar fi: “Cât de prost le merge acestor oameni?”. Treaba stă cam aşa. Cei ce au dus cu ei “păcatul mărului neimpozabil” , într-adevăr, sunt chinuiţi. Am zis-o. Dar, oare de ce sunt chinuiţi? O mare parte din aceşti asa-zişi creştini nu cunosc faptul că in Biblie nu este menţionat termenul de “măr”, ci de “rod”. Iată ce spune Geneza: “Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei care era langa ea, si barbatul a mancat si el”.
Biserica Creştină este cea mai longevivă formaţiune politică din lume. Ce-i drept, manipulează destul de drăguţ. Stă omul şi se gândeşte… O viaţă de om în săracie sau o eternitate în bogăţie? Dar oare chiar aşa o fi? În realitate, mulţi se duc la biserică pentru că o fac cei din familie, din anturaj, din bloc, etc. E riscant să gândeşti diferit, acest lucru fiind dovedit de vărsările de sânge de-a lungul istoriei.
De la revoluţie încoace, ţara s-a modificat, şi asta intr-un haos continuu. Poporul aşteaptă schimbări, stând cu mâinile-n sân şi făcând din politică un hobby naţional. Un popor de politicieni dom’le! Când nu fac politică, românii işi aduc aminte de viitorul ţării şi arată cu degetul tineretul, pe care il bombardează cu replici pe care cu toţii le ştim. DA, noi suntem viitorul ţării pe care ne-o lăsaţi şi nu ne faceţi niciun serviciu.